Orele suplimentare făcute pe 14 decembrie 2026 pot fi compensate cu ore libere plătite până pe 14 martie 2027. Codul muncii îi dă angajatorului 90 de zile calendaristice ca să dea timpul liber înapoi. Abia dacă asta nu se poate, orele se plătesc cu un spor de cel puțin 75% din salariul de bază.
Pentru curieri, manipulanți și vânzători, care fac cele mai multe ore în plus în noiembrie și decembrie, regula schimbă calculul: o parte dintre ore se întorc ca zile libere în februarie sau martie, nu ca bani pe fluturașul din ianuarie. Mai jos sunt regulile, un calcul pe un salariu de 5.000 de lei, limitele săptămânale și ce poți face dacă angajatorul nu le respectă.
Ce înseamnă muncă suplimentară
Articolul 120 din Codul muncii spune că munca suplimentară e cea prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal. Pentru un angajat cu normă întreagă, durata normală e de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână.
Definiția e pe săptămână, nu pe zi. Dacă într-o zi lucrezi 10 ore și în alta 6, iar săptămâna rămâne la 40 de ore, nu ai ore suplimentare. Dacă săptămâna ajunge la 45 de ore, ai 5 ore suplimentare, indiferent în ce zi le-ai făcut.
Două reguli limitează cine poate face ore suplimentare:
- tinerii sub 18 ani nu pot presta muncă suplimentară deloc;
- salariații cu timp parțial au, prin lege, în contract interdicția de a face ore suplimentare, cu excepția forței majore sau a lucrărilor urgente pentru prevenirea accidentelor.
Fără acordul tău, nu
Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului. Excepțiile sunt doar două: forța majoră și lucrările urgente destinate prevenirii unor accidente sau înlăturării consecințelor unui accident.
În practică, mulți angajați acceptă orele în plus fără să li se ceară explicit, mai ales în perioadele aglomerate. Legea nu cere o formă anume pentru acord, dar orele trebuie să apară în evidența timpului de muncă. Articolul 119 obligă angajatorul să țină la locul de muncă evidența orelor lucrate zilnic de fiecare salariat, cu ora de începere și de sfârșit a programului, și să o arate inspectorilor de muncă la control.
Primul pas: timp liber în 90 de zile
Articolul 122 spune că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea ei. În acest caz, salariatul primește salariul obișnuit pentru orele lucrate peste program, iar ziua liberă e plătită ca o zi normală.
Termenul de 90 de zile e în vigoare din 5 octombrie 2021, când a înlocuit vechiul termen de 60 de zile. Unele contracte colective și regulamente interne mai vechi pot avea încă cifra veche, dar legea de acum spune 90.
Exemple de termen:
- ore suplimentare pe 28 noiembrie 2026, termen de compensare până pe 26 februarie 2027;
- ore suplimentare pe 14 decembrie 2026, termen până pe 14 martie 2027.
Există și o variantă inversă, pentru perioadele cu puțin de lucru. Dacă activitatea scade, angajatorul poate da zile libere plătite înainte, din care să compenseze orele suplimentare pe care le vei face în următoarele 12 luni.
Al doilea pas: sporul de minimum 75%
Dacă angajatorul nu poate compensa orele cu timp liber în 90 de zile, articolul 123 spune că munca suplimentară se plătește prin adăugarea unui spor la salariu, corespunzător duratei ei. Sporul se negociază prin contractul colectiv sau individual de muncă și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Calcul pentru un salariu de bază de 5.000 de lei brut, într-o lună cu 168 de ore lucrătoare:
| Brut | |
|---|---|
| Salariul pe oră | 29,76 lei |
| Sporul de 75% pe oră | 22,32 lei |
| Ora suplimentară plătită | 52,08 lei |
| 10 ore suplimentare plătite | 520,83 lei |
Net, după contribuția la pensie de 25%, cea la sănătate de 10% și impozitul de 10%, fără deducere personală, cele 10 ore aduc în jur de 305 lei.
Comparația cu timpul liber e simplă. Dacă primești 10 ore libere plătite în locul banilor, câștigi 10 ore de odihnă, plătite ca normal. Dacă primești bani, primești în plus sporul de 75%, adică 223 de lei brut pentru cele 10 ore, dar nu mai ai timpul liber.
Limita de 48 de ore pe săptămână
Articolul 114 spune că durata maximă legală a timpului de muncă e de 48 de ore pe săptămână, cu tot cu orele suplimentare. Asta înseamnă cel mult 8 ore suplimentare peste o săptămână normală de 40 de ore.
Limita are o portiță: o săptămână poate trece de 48 de ore, dacă media pe 4 luni calendaristice nu depășește 48 de ore pe săptămână. Prin contractul colectiv, perioada de referință poate fi de până la 6 luni, iar cu derogări motivate, de până la 12 luni. Concediul de odihnă și perioadele de suspendare a contractului nu intră în calculul mediei.
Exemplu: un curier care lucrează 55 de ore pe săptămână în cele patru săptămâni de după Black Friday trebuie să lucreze mai puțin de 48 de ore în săptămânile următoare, astfel încât media pe 4 luni să nu treacă de 48. Peste această limită, munca suplimentară e interzisă, cu excepția forței majore și a lucrărilor urgente.
Repausul nu se negociază
Pe lângă limita săptămânală, Codul muncii garantează între două zile de muncă un repaus de cel puțin 12 ore consecutive, sau de cel puțin 8 ore între schimburi la munca în ture, și repausul săptămânal. Orele suplimentare nu pot fi făcute pe seama acestora. Neacordarea repausului săptămânal se amendează separat de încălcarea regulilor despre orele suplimentare.
Pentru munca de noapte, între orele 22:00 și 6:00, se aplică reguli proprii, cu spor sau program redus. Despre acestea, în articolul despre sporul de noapte.
Sărbătorile legale sunt altă socoteală
Munca într-o zi de sărbătoare legală nu e automat muncă suplimentară. Dacă 25 decembrie sau 1 ianuarie cad în programul tău normal, ai dreptul la timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau, dacă nu se poate, la un spor de cel puțin 100% din salariul de bază pentru munca din acea zi. Dacă în aceeași săptămână treci și de 40 de ore, orele în plus se socotesc separat, după regulile muncii suplimentare.
Calculul pentru zilele de sărbătoare, cu exemple pe decembrie și ianuarie, e în articolul despre cât primești dacă lucrezi de sărbători.
Unde se fac cele mai multe ore suplimentare la final de an
În noiembrie și decembrie, orele în plus se adună în câteva meserii. Curierii și manipulanții de marfă din depozite lucrează după Black Friday și înainte de Crăciun cu volume mult mai mari decât în restul anului. Vânzătorii din magazine au program prelungit în weekendurile dinaintea sărbătorilor, iar ospătarii lucrează la petreceri de firmă și la Revelion.
În spitale, asistenții medicali acoperă gărzile colegilor plecați în concediu de sărbători. În construcții, zidarii și echipele de finisaje încearcă să termine lucrările înainte de ger, iar în fabrici, operatorii CNC lucrează în ture suplimentare pentru comenzile de final de an.
Pentru toți, regula e aceeași: orele în plus trebuie să apară în evidența firmei, să fie compensate cu timp liber în 90 de zile sau plătite cu spor, iar media pe 4 luni să nu treacă de 48 de ore pe săptămână. O firmă care plănuiește din noiembrie zilele libere din februarie și martie respectă legea și evită plata sporului. Una care nu ține evidența riscă amenzi pentru fiecare angajat.
Amenzile pentru angajator
Articolul 260 din Codul muncii prevede:
- între 1.500 și 3.000 de lei pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă suplimentară cu încălcarea regulilor;
- între 1.500 și 3.000 de lei pentru nerespectarea repausului săptămânal.
La un control al Inspecției Muncii, inspectorii compară evidența orelor de lucru cu pontajul și cu statul de plată. Orele suplimentare care nu apar nicăieri, nici compensate cu timp liber, nici plătite cu spor, sunt cele mai ușor de sancționat.
Ce faci dacă nu ți se plătesc
Ține-ți propria evidență. Notează zilnic ora de începere și de sfârșit, plus orice dovadă: mesaje cu șeful, rapoarte de livrare, programări. Ele contează dacă evidența firmei nu se potrivește cu realitatea.
Cere în scris. Un e-mail sau o cerere înregistrată prin care întrebi când vei primi timpul liber sau sporul e o dovadă că ai ridicat problema în termen.
Sesizează Inspectoratul Teritorial de Muncă. ITM poate verifica evidența orelor și poate aplica amenzi. Sesizarea se poate face și fără nume, dar una cu nume și detalii concrete e mai ușor de verificat.
Instanța. Pentru banii neplătiți, salariatul poate cere în instanță drepturile salariale. Termenul general de prescripție pentru drepturile salariale e de 3 ani.
Ce verifici dacă ai făcut ore suplimentare
- Câte ore ai în plus pe săptămână. Peste 40 de ore pe săptămână, nu peste 8 ore pe zi.
- Data fiecărei zile cu ore în plus. Din ea socotești cele 90 de zile.
- Contractul colectiv sau individual. Poate prevedea un spor mai mare de 75%.
- Fluturașul de salariu. Orele compensate cu timp liber nu apar ca spor, cele plătite trebuie să apară separat.
- Media pe 4 luni. Dacă ai săptămâni de 55-60 de ore, verifică dacă media rămâne sub 48.
- Timpul parțial. Dacă ai contract cu timp parțial, orele în plus nu sunt permise, cu excepțiile din lege.
Pentru câștigurile din meseriile cu cele mai multe ore suplimentare la final de an, vezi curier, manipulant marfă, vânzător și articolul despre curieri după Black Friday.