Salt la conținut
Piața muncii
Scris de Redacția Meseriile.ro

Dacă pleci din firmă la 18 luni după un curs plătit de angajator, dai înapoi doar un sfert din bani. Cum se calculează suma

Articolul 198 din Codul muncii te obligă să returnezi costul unui curs plătit de firmă doar dacă pleci înainte de termenul din actul adițional, și doar proporțional cu lunile rămase. Când plătești, când nu și cum se face calculul.

Clepsidră din lemn și sticlă cu nisipul curgând, o diplomă goală cu sigiliu auriu într-o ramă, o cască galbenă de protecție, o pereche de mănuși de lucru și câteva monede de cupru pe un birou de lemn luminat de soare

Dacă firma ți-a plătit un curs și vrei să pleci, nu dai automat toți banii înapoi. Articolul 198 din Codul muncii te obligă să returnezi costul doar dacă ai semnat un act adițional care stabilește cât timp rămâi în firmă după curs și doar proporțional cu perioada pe care n-o mai lucrezi. Cu un curs de 6.000 de lei și o obligație de 24 de luni, o demisie după 18 luni te costă 1.500 de lei, adică un sfert.

Dacă ai lucrat toată perioada din actul adițional, nu datorezi nimic. Iar dacă firma te concediază pentru alt motiv decât cele din lege, cum e desființarea postului, articolul nu-ți cere să plătești. Mai jos sunt regulile, pe rând, cu un calcul pe care îl poți face singur.

Ce spune articolul 198

Regula are patru alineate scurte. Salariatul care a urmat un curs sau un stagiu plătit de angajator nu poate avea inițiativa încetării contractului pentru o perioadă stabilită prin act adițional. Durata acestei obligații și celelalte condiții se scriu tot în actul adițional.

Dacă salariatul pleacă din proprie inițiativă înainte de termen, e obligat să suporte toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională, dar proporțional cu perioada nelucrată din termenul stabilit. Aceeași obligație o au și cei concediați în perioada respectivă în câteva situații precise, enumerate la alin. (4).

Codul nu stabilește o durată minimă sau maximă pentru obligație. Ea se negociază și apare în actul adițional, ca și suma cursului. Articolul 196 spune același lucru din cealaltă parte: obligațiile salariatului față de angajatorul care a plătit formarea se stabilesc prin acordul părților, în acte adiționale la contractul de muncă.

Fără act adițional, articolul 198 nu are pe ce să se sprijine

Toată obligația se leagă de actul adițional: perioada în care nu poți pleca, durata ei și celelalte condiții sunt cele „stabilite prin act adițional”. Dacă firma ți-a plătit un curs, dar n-ai semnat niciun document despre ce se întâmplă după, Codul nu fixează el o perioadă în locul părților.

De aceea, înainte de un curs scump, merită să ceri actul adițional înainte de curs și să citești trei lucruri în el:

  • durata obligației, în luni;
  • suma sau lista cheltuielilor pe care firma le consideră costul cursului;
  • cazurile în care trebuie să returnezi bani.

Un act adițional care cere toată suma, indiferent când pleci, contrazice textul alin. (3), care vorbește explicit despre calcul proporțional cu perioada nelucrată.

Calculul, pe lunile rămase

Formula vine direct din alin. (3):

suma de returnat = costul cursului × lunile nelucrate ÷ lunile din actul adițional

Un exemplu cu cifre rotunde: firma plătește 6.000 de lei pentru un curs de autorizare, iar actul adițional te obligă să rămâi 24 de luni.

Cât returnezi dintr-un curs de 6.000 de lei, cu obligație de 24 de luni lei Pleci după 3 luni 5.250 Pleci după 6 luni 4.500 Pleci după 12 luni 3.000 Pleci după 18 luni 1.500 Pleci după 22 de luni 500 Pleci după 24 de luni 0
Suma de returnat după art. 198 alin. (3) din Codul muncii, pentru un curs de 6.000 de lei și o obligație de 24 de luni stabilită prin act adițional. Exemplu de calcul, nu o sumă din lege.
  • pleci după 6 luni: mai ai 18 luni nelucrate și returnezi 6.000 × 18 / 24 = 4.500 de lei;
  • pleci după 12 luni: returnezi jumătate, 3.000 de lei;
  • pleci după 18 luni: returnezi un sfert, 1.500 de lei;
  • pleci după 24 de luni: obligația s-a încheiat și nu returnezi nimic.

Fiecare lună lucrată scade suma cu aceeași cotă: în exemplu, cu 250 de lei. Acte adiționale diferite pot socoti perioada în zile sau în luni, dar principiul e același.

Ce intră în „cheltuielile ocazionate”

Codul vorbește despre „toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională”, fără o listă. În practică, actul adițional ar trebui să le enumere: taxa de curs, examenul, eventual transportul și cazarea, dacă formarea a avut loc în alt oraș.

Salariul primit în timpul cursului e un caz aparte. Pentru cursurile inițiate de angajator, art. 197 alin. (2) spune că salariatul păstrează toate drepturile salariale pe toată durata formării, iar perioada se socotește vechime și stagiu de cotizare. Dacă un act adițional trece salariul printre cheltuielile de returnat, e un punct de citit cu atenție și, la nevoie, de discutat cu un avocat sau cu inspectoratul teritorial de muncă.

Când nu plătești nimic

Obligația de la alin. (1) privește inițiativa salariatului de a încheia contractul, adică, de regulă, demisia. Nu plătești:

  • dacă ai lucrat toată perioada din actul adițional;
  • dacă nu ai semnat niciun act adițional despre formare;
  • dacă firma te concediază din alt motiv decât cele de la alin. (4), de exemplu pentru desființarea postului sau pentru reorganizare;
  • dacă e un curs pe care firma era oricum obligată să-l facă, din bugetul ei, și nu a existat un act adițional pentru el.

Cazurile de la alin. (4) în care și concedierea te obligă la plată sunt: concedierea disciplinară, încetarea contractului după arest preventiv mai lung de 60 de zile, condamnarea definitivă pentru o infracțiune în legătură cu munca și interdicția de a profesa pronunțată de instanța penală.

Pentru încetarea prin acordul părților, Codul nu spune explicit nimic. Dacă tu ai cerut plecarea, angajatorul poate susține că inițiativa a fost a ta. Merită ca documentul de încetare să spună clar dacă mai datorezi ceva pentru curs.

Formarea pe care angajatorul o plătește oricum

Codul muncii obligă angajatorul să asigure tuturor salariaților programe de formare profesională pe cheltuiala lui:

  • o dată la 2 ani, dacă are cel puțin 21 de salariați;
  • o dată la 3 ani, dacă are sub 21 de salariați.

Firmele cu mai mult de 20 de salariați trebuie să facă anual și un plan de formare profesională, iar salariații au dreptul să fie informați despre conținutul lui.

Dacă angajatorul nu își respectă obligația, art. 157 îți dă dreptul la un concediu plătit pentru formare de până la 10 zile lucrătoare sau 80 de ore. Cererea se face cu cel puțin o lună înainte și trebuie să spună data de început, domeniul, durata și instituția de formare.

Cursul cerut de tine

Dacă tu ceri să urmezi un curs cu scoatere din activitate, art. 199 obligă angajatorul să-ți răspundă în 15 zile. Tot el decide dacă plătește cursul în întregime, în parte sau deloc. Dacă îl plătește, condițiile se scriu tot într-un act adițional, iar regulile despre returnare se negociază acolo.

Pentru un curs pe care îl plătești singur, poți cere un concediu fără plată pentru formare profesională. Angajatorul îl poate refuza doar dacă absența ta ar prejudicia grav activitatea firmei, după art. 155.

Ce negociezi înainte să semnezi

Actul adițional se semnează de comun acord, deci se poate discuta. Câteva puncte care contează mai mult decât par:

  1. Durata. Un curs de câteva sute de lei nu justifică aceeași perioadă ca o autorizare de mii de lei. Poți cere o durată pe măsura costului.
  2. Suma exactă. Cere să fie trecută în cifre, cu lista cheltuielilor: taxă, examen, cazare. O formulare vagă, ca „toate costurile asociate”, lasă loc de discuții la plecare.
  3. Calculul proporțional. Verifică să fie scris explicit, în luni sau în zile, așa cum cere alin. (3).
  4. Ce se întâmplă dacă pici examenul. Dacă nu obții autorizarea din motive care nu țin de tine, merită să fie clar dacă obligația rămâne.
  5. O copie semnată. Păstrează actul adițional la tine, nu doar la dosarul de personal.

Dacă primești o cerere de plată la plecare

La demisie, unii angajatori trimit o notă de plată pentru curs sau încearcă să rețină suma din ultimul salariu. Înainte de orice plată, compară cererea cu actul adițional: perioada, suma și calculul.

Dacă cererea nu e proporțională, dacă nu există act adițional sau dacă ai fost concediat din alt motiv decât cele de la alin. (4), poți contesta în scris. Art. 169 spune că nicio reținere din salariu nu se face în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile pentru daune cauzate angajatorului cer o datorie scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Reținerile cumulate nu pot depăși, lunar, jumătate din salariul net. Nu semna o declarație de recunoaștere a datoriei fără să faci calculul.

Inspectoratul teritorial de muncă primește sesizări. Un conflict de muncă ajuns în instanță e scutit de taxa judiciară de timbru, după art. 270, și se judecă în regim de urgență, cu termene de cel mult 15 zile.

Pe meserii, unde apare cel mai des

Clauza apare mai ales unde cursurile sunt scumpe și duc la o autorizare. Sudorii cu autorizare plătită de firmă, șoferii de TIR cu atestat și cursuri de pregătire, operatorii CNC trimiși la instruire pe o mașină nouă și electricienii cu autorizare ANRE semnează des astfel de acte adiționale. Salariile sunt la sudor, șofer TIR, operator CNC și electrician constructor.

Despre autorizarea electricienilor, vezi articolul despre cum devii electrician autorizat ANRE, iar despre costul atestatelor de șofer, cel despre cât costă să devii șofer de camion.

Motostivuitoriștii, testerii software sau asistenții medicali pot primi cursuri mai scurte, dar regula e aceeași: suma și perioada din actul adițional decid tot. Salariile sunt la motostivuitorist, tester software și asistent medical. Pentru consultanții de resurse umane, actul adițional bine scris, cu suma și durata clare, scutește firma de discuții la plecarea salariatului.

Despre plecarea din firmă în general, vezi și articolul despre demisie și preavizul de 20 de zile lucrătoare.

Pe scurt

  • Returnezi costul unui curs plătit de firmă doar dacă ai semnat un act adițional cu o perioadă de rămânere și pleci înainte de termen.
  • Suma se calculează proporțional cu perioada nelucrată, nu întreagă.
  • Concedierea te obligă la plată doar în cazurile de la art. 198 alin. (4), cum e concedierea disciplinară.
  • Angajatorul plătește oricum formarea o dată la 2 sau 3 ani, după numărul de salariați.
  • Citește actul adițional înainte de curs, nu la plecare.

Cifrele salariale sunt estimări nete, orientative, bazate pe date publice și pe legislația în vigoare. Vezi cum estimăm salariile și ce surse folosim.

M

Scris de

Redacția Meseriile.ro

Echipa care documentează piața muncii din România. Scriem despre salarii și cariere pornind de la datele reale ale directorului, verificate în surse oficiale înainte de publicare. Despre redacție

Întrebări frecvente

Trebuie să dau banii înapoi dacă plec după un curs plătit de firmă?

Doar dacă ai semnat un act adițional la contract care stabilește o perioadă în care nu ai voie să pleci și demisionezi înainte de sfârșitul ei. Atunci returnezi cheltuielile cu cursul proporțional cu perioada nelucrată, după art. 198 din Codul muncii. Dacă ai lucrat toată perioada, nu datorezi nimic.

Cât trebuie să returnez dacă plec mai devreme?

O parte din cost, proporțională cu perioada rămasă. Formula e costul cursului înmulțit cu lunile nelucrate și împărțit la lunile din actul adițional. La un curs de 6.000 de lei cu obligație de 24 de luni, dacă pleci după 18 luni, mai ai 6 luni nelucrate și returnezi 6.000 × 6 / 24 = 1.500 de lei.

Dacă firma mă concediază, mai plătesc cursul?

Doar în cazurile enumerate de art. 198 alin. (4): concediere disciplinară, încetarea contractului după arest preventiv mai lung de 60 de zile, condamnare definitivă pentru o infracțiune legată de muncă sau interdicția de a profesa pronunțată de instanța penală. Pentru o concediere din alt motiv, cum e desființarea postului, articolul nu prevede obligația de a returna banii.

Cursurile obligatorii le plătește tot angajatorul?

Da. Art. 194 obligă angajatorul să asigure formare profesională pe cheltuiala lui, o dată la 2 ani dacă are cel puțin 21 de salariați și o dată la 3 ani dacă are mai puțini. Dacă nu o face, salariatul are dreptul la un concediu plătit pentru formare de până la 10 zile lucrătoare sau 80 de ore, după art. 157.

Articole similare din Piața muncii