Salt la conținut
Piața muncii
Scris de Redacția Meseriile.ro

Detașat în Germania de o firmă românească? După 12 luni ai dreptul la aproape tot ce primesc colegii nemți, cu două excepții

Detașarea în străinătate are trei praguri. Din prima zi primești salariul țării gazdă, după 12 sau 18 luni toate condițiile ei de muncă, iar după 24 de luni pierzi asigurarea din România.

Muncitor în vestă reflectorizantă și cască albă pe un șantier din Europa de Vest, lângă un container pe care e lipit un calendar cu cinci luni tăiate cu roșu, cu macarale și blocuri în construcție în fundal

Un muncitor trimis pe un șantier din Germania de firma lui din România primește salariul obligatoriu din Germania din prima zi, nu salariul românesc cu o diurnă pe deasupra. După 12 luni, sau după 18, dacă firma trimite o notificare motivată, are dreptul la aproape toate condițiile de muncă ale colegilor nemți. Fac excepție doar regulile de încheiere și de încetare a contractului și pensiile ocupaționale suplimentare.

Al treilea prag e la 24 de luni. Până la această durată, dacă detașarea a fost planificată așa, rămâi asigurat în România, cu formularul A1. Pentru o detașare planificată de la început pe mai mult de 24 de luni, contribuțiile se plătesc în țara în care lucrezi.

Mai jos sunt cele trei praguri, ce spune Codul muncii despre durata detașării, cum se socotește diurna și cum verifici dacă firma ți-a plătit cât trebuia.

Ce este detașarea și cine o folosește

Detașarea înseamnă că rămâi angajatul firmei din România, dar lucrezi temporar în altă țară, la un client sau pe un proiect al firmei. Nu îți cauți singur un loc de muncă acolo și nu semnezi un contract cu un angajator străin. Contractul tău de muncă rămâne cel românesc.

Formula e folosită mult în construcții, unde firmele românești preiau lucrări de structură, cofraje, armături sau finisaje pe șantiere din Germania, Austria, Belgia, Franța ori țările nordice. Sunt detașați zidari, dulgheri, fierari betoniști și sudori, dar și lăcătuși mecanici și operatori CNC trimiși la montaj sau în fabricile clienților. O parte din îngrijitorii de bătrâni care lucrează în Germania sunt și ei detașați de firme din România.

Codul muncii definește detașarea ca schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, pentru lucrări în interesul acestuia. Salariatul detașat are dreptul la plata transportului și a cazării și la o indemnizație de detașare.

Durata din Codul muncii: un an, prelungit din 6 în 6 luni

Articolul 46 din Codul muncii spune că detașarea poate fi dispusă pe cel mult un an. În mod excepțional, poate fi prelungită pentru motive obiective, din 6 în 6 luni, dar numai cu acordul ambelor părți.

Asta înseamnă două lucruri practice. Primul: firma nu te poate ține detașat peste un an doar printr-o decizie a ei, prelungirea are nevoie de semnătura ta. Al doilea: la fiecare prelungire ai ocazia să ceri condițiile pe care le-ai aflat între timp că ți se cuvin.

Refuzul inițial e mai greu. Același articol spune că poți refuza detașarea numai în mod excepțional și pentru motive personale temeinice, de exemplu un copil mic sau un părinte bolnav de care ai grijă.

Pragul zero: salariul țării gazdă din prima zi

Directiva europeană a detașării a fost schimbată în 2018, iar regulile noi se aplică din 30 iulie 2020. De atunci, firma care detașează trebuie să garanteze din prima zi condițiile de bază stabilite în țara gazdă prin lege sau prin convenții colective cu aplicare generală:

  • durata maximă a timpului de muncă și repausul minim;
  • durata minimă a concediului anual plătit;
  • remunerația, inclusiv plata orelor suplimentare;
  • sănătatea și securitatea în muncă;
  • condițiile de cazare, când cazarea e dată de angajator;
  • indemnizațiile pentru transport, cazare și masă ale lucrătorilor trimiși departe de casă, la nivelul celor plătite lucrătorilor locali.

Diferența față de vechea regulă e la salariu. Înainte, era obligatoriu doar salariul minim al țării gazdă. Acum e obligatorie remunerația, adică toate elementele salariului care sunt obligatorii acolo prin lege sau prin convenții colective cu aplicare generală. Dacă în construcțiile din țara respectivă convenția colectivă stabilește grile pe calificări, sporuri pentru munca la înălțime sau o primă de Crăciun, ele intră în socoteală.

Comparația se face pe suma brută totală, nu pe fiecare element separat. Firma poate să-ți plătească un salariu de bază mai mic decât al colegilor locali și să completeze diferența prin alte sume, cât timp totalul brut ajunge la nivelul obligatoriu.

Diurna nu acoperă întotdeauna diferența de salariu

Aici e o capcană pentru muncitor. Multe firme plătesc un salariu românesc modest și o diurnă mare pe zi și susțin că, împreună, depășesc salariul din țara gazdă.

Directiva spune că indemnizațiile specifice detașării fac parte din remunerație doar dacă nu sunt rambursări ale cheltuielilor efective cu transportul, cazarea și masa. Iar dacă din contract sau din actele firmei nu reiese ce parte din indemnizație e rambursare și ce parte e salariu, toată indemnizația e considerată rambursare și nu intră în comparația cu salariul obligatoriu.

Pe scurt: dacă în contractul tău scrie doar „diurnă”, fără nicio altă precizare, autoritățile din țara gazdă o pot trata ca bani pentru mâncare și cazare, nu ca salariu. Atunci firma trebuie să ajungă la nivelul obligatoriu doar din salariu și sporuri.

Statele membre au obligația să publice pe un site național oficial unic elementele remunerației obligatorii și condițiile pentru detașările de peste 12 luni. Comisia Europeană publică adresele acestor site-uri. Acolo verifici, înainte de plecare, cât ar trebui să câștigi în meseria ta.

Pragul de 12 luni, sau 18 cu notificare

Pragurile detașării, în luni luni de la începutul detașării Asigurare în România (A1) 24 Condiții complete, cu notificare 18 Condiții complete ale țării gazdă 12 Durata din Codul muncii 12
Cele trei praguri ale detașării în UE și durata maximă din Codul muncii, în luni. Sursa: Directiva 2018/957, Regulamentul 883/2004, Codul muncii.

Când durata efectivă a detașării depășește 12 luni, firma trebuie să-ți garanteze, pe lângă condițiile de bază, toate condițiile de muncă stabilite în țara gazdă prin lege și prin convenții colective cu aplicare generală. Cu alte cuvinte, de la acest prag ești tratat aproape ca un angajat local.

Directiva lasă în afară doar două lucruri:

  1. procedurile, formalitățile și condițiile de încheiere și de încetare a contractului de muncă, inclusiv clauzele de neconcurență. Contractul rămâne cel românesc, deci concedierea se face după Codul muncii, nu după legea țării gazdă;
  2. schemele de pensii ocupaționale suplimentare, adică pensiile private de firmă sau de ramură pe care angajatorii locali le plătesc în unele țări.

Pragul se mută la 18 luni dacă firma transmite autorităților din țara gazdă o notificare motivată. Notificarea nu e o simplă formalitate, trebuie să explice de ce detașarea durează atât.

Nu se poate ocoli prin rotirea oamenilor

O firmă ar putea fi tentată să trimită un muncitor 11 luni, apoi să-l înlocuiască pe același post cu altul, ca să nu atingă niciodată pragul de 12 luni. Directiva închide această portiță.

Dacă firma înlocuiește un lucrător detașat cu altul care face aceeași sarcină în același loc, durata detașării se socotește cumulat, pentru toți lucrătorii care s-au succedat pe acel post. Ce înseamnă aceeași sarcină în același loc se stabilește după natura serviciului, activitatea efectuată și adresa locului de muncă.

Exemplu: firma trimite un dulgher pe un șantier din Austria pentru 8 luni și apoi îl înlocuiește cu un coleg care continuă aceeași lucrare încă 6 luni. Pentru cel de-al doilea, detașarea se socotește ca având 14 luni, deci are dreptul la toate condițiile țării gazdă din luna a cincea a lui.

Pragul de 24 de luni: unde plătești contribuțiile

Al treilea prag nu ține de salariu, ci de asigurările sociale: pensie, sănătate, șomaj. Articolul 12 din Regulamentul european 883/2004 spune că lucrătorul detașat rămâne în sistemul țării de origine dacă sunt îndeplinite două condiții:

  • durata previzibilă a activității nu depășește 24 de luni;
  • lucrătorul nu a fost trimis ca să înlocuiască o altă persoană detașată.

Dovada este formularul A1, pe care firma îl cere în România înainte de plecare. Cu el, contribuțiile la pensie și la sănătate se plătesc în continuare în România, iar inspectorii din țara gazdă nu ți le pot cere și acolo.

Contează cuvântul „previzibilă”. Dacă firma știe de la început că proiectul durează 30 de luni și te trimite pentru toată perioada, nu se mai aplică regula detașării, iar contribuțiile se plătesc în țara gazdă. Dacă detașarea a fost planificată pentru 18 luni și se prelungește din motive neprevăzute, situația se discută între instituțiile celor două state.

Al doilea criteriu se leagă de cel de la salariu. Dacă ai fost trimis ca înlocuitor al unui coleg detașat, nu mai beneficiezi de regula din articolul 12, indiferent cât de scurtă e detașarea ta.

Cât din diurnă e neimpozabil în România

Pentru partea românească a salariului, Codul fiscal spune cât din indemnizația de detașare în străinătate nu se impozitează. Plafonul neimpozabil e de 2,5 ori nivelul diurnei stabilit prin hotărâre de Guvern pentru personalul instituțiilor publice trimis în străinătate, dar cel mult 3 salarii de bază ale postului ocupat.

Plafonul de 3 salarii se calculează lunar: cele 3 salarii de bază se împart la numărul de zile lucrătoare din lună, iar rezultatul se înmulțește cu zilele de detașare din acea lună. La un salariu de bază de 5.000 de lei, într-o lună cu 21 de zile lucrătoare, plafonul e de 714,29 de lei pe zi, adică cel mult 15.000 de lei pentru o lună întreagă de detașare. Ce depășește plafonul se impozitează ca salariu.

Banii pentru transport și cazare nu intră în această socoteală, nu sunt venit impozabil.

Șoferii de camion au reguli separate

Directiva din 2018 nu se aplică transportului rutier în aceeași formă. Textul ei spune că pentru acest sector se aplică reguli specifice, adoptate ulterior prin pachetul de mobilitate. Pentru șoferii de TIR, condițiile salariale din țara de destinație depind de tipul cursei, iar calculul pragurilor de 12 și 18 luni nu se face la fel ca pentru un muncitor de pe șantier. Salariile din meserie sunt la șofer TIR.

Ce verifici înainte să pleci și pe durata detașării

  1. Contractul și actul adițional de detașare. Trebuie să scrie țara, locul de muncă, durata estimată, salariul și ce reprezintă fiecare sumă plătită, salariu sau rambursare de cheltuieli.
  2. Salariul obligatoriu din țara gazdă. Caută-l pe site-ul național oficial unic al țării respective, pe meserie și pe calificare, și compară-l cu suma brută totală pe care o primești, fără rambursări.
  3. Formularul A1. Cere o copie înainte de plecare. Fără el, riști ca țara gazdă să-ți ceară contribuții și acolo.
  4. Data de start. Notează ziua în care ai început detașarea. Din ea socotești cele 12, 18 și 24 de luni.
  5. Cine a fost înaintea ta pe același post. Dacă înlocuiești un coleg detașat, perioada lui se adună la a ta pentru pragul de 12 luni.
  6. Prelungirea. După un an, detașarea se prelungește doar cu acordul tău. E momentul să ceri condițiile complete ale țării gazdă, dacă nu le ai deja.
  7. Orele suplimentare. Se plătesc după regulile țării gazdă din prima zi. Păstrează-ți propria evidență a orelor lucrate.

Pentru salariile din meseriile cele mai des detașate, vezi zidar, dulgher, fierar betonist, sudor și îngrijitor de bătrâni.

Cifrele salariale sunt estimări nete, orientative, bazate pe date publice și pe legislația în vigoare. Vezi cum estimăm salariile și ce surse folosim.

M

Scris de

Redacția Meseriile.ro

Echipa care documentează piața muncii din România. Scriem despre salarii și cariere pornind de la datele reale ale directorului, verificate în surse oficiale înainte de publicare. Despre redacție

Întrebări frecvente

Cât poate dura o detașare în străinătate?

Codul muncii spune că detașarea poate fi dispusă pe cel mult un an și poate fi prelungită excepțional, din 6 în 6 luni, cu acordul ambelor părți. Dreptul european nu interzice o detașare mai lungă, dar după 12 luni, sau după 18 luni cu o notificare motivată, firma trebuie să aplice aproape toate regulile de muncă ale țării gazdă.

Ce salariu primește un muncitor român detașat în Germania sau în Franța?

Din 30 iulie 2020, din prima zi de detașare, remunerația stabilită de legea sau de convențiile colective cu aplicare generală din țara gazdă, nu doar salariul minim al acesteia. Se compară suma brută totală, iar indemnizațiile de detașare se pun la socoteală doar dacă nu sunt rambursări pentru transport, cazare și masă.

Ce se schimbă după 12 luni de detașare?

Firma trebuie să îți garanteze toate condițiile de muncă din legea și din convențiile colective cu aplicare generală ale țării gazdă, nu doar pe cele de bază. Fac excepție procedurile de încheiere și de încetare a contractului, inclusiv clauza de neconcurență, și pensiile ocupaționale suplimentare. Pragul se mută la 18 luni dacă firma trimite o notificare motivată.

Rămân asigurat în România dacă sunt detașat în altă țară din UE?

Da, dacă durata previzibilă a detașării nu depășește 24 de luni și nu ai fost trimis să înlocuiești un alt lucrător detașat. Asta prevede articolul 12 din Regulamentul 883/2004. Dovada este formularul A1. Dacă detașarea e planificată de la început pentru mai mult de 24 de luni, intri în sistemul de asigurări al țării în care lucrezi.

Pot refuza o detașare?

Codul muncii permite refuzul numai în mod excepțional și pentru motive personale temeinice. Prelungirea peste un an se face doar cu acordul ambelor părți, deci la prelungire salariatul are un cuvânt de spus.

Articole similare din Piața muncii