Clauza de neconcurență din contractul de muncă te obligă să nu lucrezi pentru concurență după plecare doar dacă fostul angajator îți plătește lunar o indemnizație de cel puțin 50% din media veniturilor salariale brute din ultimele 6 luni, pe toată perioada interdicției. Perioada are maximum 2 ani, iar în contract trebuie trecute concret cinci lucruri: activitățile interzise, suma lunară, durata, firmele concurente și zona geografică. Lipsește unul, iar clauza nu produce efecte.
Regula e în art. 21-24 din Codul muncii și e mai strictă decât cred mulți angajați care semnează contractul fără să citească paginile de la final. La o medie brută de 6.000 de lei, indemnizația minimă e de 3.000 de lei pe lună, adică 72.000 de lei brut pe doi ani. Mai jos sunt condițiile, cazurile în care clauza nu se aplică deloc și ce poți face dacă ai semnat o clauză fără bani.
Ce spune articolul 21
Clauza de neconcurență se poate negocia la semnarea contractului sau pe parcurs, printr-un act adițional. Prin ea, salariatul se obligă ca după încetarea contractului să nu presteze, pentru el sau pentru altcineva, o activitate care concurează cu cea a angajatorului. În schimb, angajatorul se obligă să plătească o indemnizație de neconcurență lunară pe toată perioada interdicției.
Formularea contează. Legea nu vorbește de o sumă dată o singură dată la plecare și nici de o primă inclusă în salariul de acum. Indemnizația e lunară și se plătește după încetarea contractului, cât timp durează interdicția.
Cele cinci lucruri care trebuie scrise concret
Art. 21 alin. (2) spune că clauza își produce efectele numai dacă în contract sunt prevăzute în mod concret:
- activitățile interzise salariatului după încetarea contractului;
- cuantumul indemnizației lunare;
- perioada pentru care se aplică clauza;
- terții în favoarea cărora nu ai voie să lucrezi, adică firmele concurente;
- aria geografică în care poți fi în reală competiție cu angajatorul.
O frază de tipul „salariatul nu va lucra pentru firme concurente pe o perioadă de 2 ani” nu îndeplinește condițiile, pentru că nu spune ce activitate, pentru cine, unde și cu ce bani. Un contract care numește activitatea, de exemplu vânzarea de echipamente medicale către spitale, firmele concurente, județele și suma lunară, are o clauză care produce efecte.
Cât trebuie să fie indemnizația
Art. 21 alin. (3) fixează un minim: cel puțin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni dinaintea încetării contractului. Dacă ai lucrat mai puțin de 6 luni, media se face pe toată durata contractului. Suma se negociază, deci poate fi mai mare, dar nu mai mică.
Media se face pe veniturile salariale brute, nu pe salariul de bază din contract, așa că sporurile și bonusurile din cele 6 luni intră în calcul. Câteva exemple:
La salariul minim brut de 4.325 de lei, minimul ar fi de circa 2.163 de lei pe lună. La o medie de 10.000 de lei, minimul e de 5.000 de lei pe lună, adică 120.000 de lei pe doi ani.
Codul mai spune că indemnizația nu are natură salarială, că pentru angajator e o cheltuială deductibilă la calculul profitului și că se impozitează la persoana care o primește, potrivit legii fiscale.
Cel mult doi ani
Art. 22 alin. (1) limitează efectele clauzei la maximum 2 ani de la încetarea contractului. Un angajator poate negocia o perioadă mai scurtă, de 6 sau 12 luni, cu plata indemnizației pe aceeași durată. O clauză care cere 3 sau 5 ani de neconcurență depășește limita legală.
Cât ești angajat, clauza de neconcurență nu se aplică, pentru că legea o leagă de perioada de după încetarea contractului. Pe durata contractului, Codul muncii îți impune separat obligația de fidelitate față de angajator și secretul de serviciu, la art. 39 alin. (2).
Când clauza nu se aplică deloc
Art. 22 alin. (2) scoate din joc două situații, chiar dacă clauza e scrisă corect.
Concedierea pentru motive care nu țin de tine. Dacă angajatorul te concediază pentru că desființează postul, clauza nu se aplică. E cazul concedierilor colective sau al restructurărilor, când postul dispare.
Unele încetări de drept. Clauza nu se aplică nici în majoritatea cazurilor de încetare de drept a contractului, cu câteva excepții în care se aplică totuși:
- pensionarea, la îndeplinirea condițiilor de vârstă și stagiu de cotizare;
- reintegrarea pe post a unei persoane concediate nelegal, care îți ia locul;
- condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate;
- retragerea avizelor sau autorizațiilor necesare pentru exercitarea profesiei;
- expirarea unui contract pe durată determinată.
În schimb, clauza se aplică la demisie, la încetarea contractului prin acordul părților și la concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, de exemplu pentru o abatere disciplinară gravă.
Nu îți poate interzice meseria
Art. 23 alin. (1) spune că clauza nu poate interzice în mod absolut exercitarea profesiei sau a specializării pe care o ai. Un contabil poate fi oprit să lucreze pentru clienții fostului angajator, dar nu să mai fie contabil. Un mecanic auto poate fi oprit să lucreze într-un service concurent din același oraș, dar nu să repare mașini oriunde în țară.
Dacă o clauză merge prea departe, alin. (2) permite instanței să-i reducă efectele. Instanța poate fi sesizată de salariat sau de inspectoratul teritorial de muncă. Concret, o zonă geografică prea largă sau o listă de activități care acoperă toată meseria pot fi restrânse.
Ce riști dacă încalci clauza
Art. 24 spune că, dacă nu respecți clauza cu vinovăție, poți fi obligat:
- să restitui indemnizația primită;
- să plătești, după caz, daune-interese corespunzătoare prejudiciului produs fostului angajator.
Daunele nu sunt o sumă fixă stabilită dinainte. Fostul angajator trebuie să dovedească paguba în instanță. Separat, Înalta Curte a stabilit, prin decizia HP nr. 19/2019, că o clauză penală în contractul de muncă, prin care se stabilește dinainte cât plătește salariatul pentru o pagubă, este interzisă și nulă.
Neconcurență și confidențialitate, două lucruri diferite
Multe contracte au ambele clauze, iar angajații le confundă. Clauza de confidențialitate, de la art. 26, te obligă să nu transmiți datele și informațiile aflate la locul de muncă, atât în timpul contractului, cât și după. Ea nu cere nicio plată și nu te oprește să lucrezi pentru o firmă concurentă.
Clauza de neconcurență te oprește să lucrezi pentru concurență, dar costă bani și are o durată limitată. Dacă ai semnat doar o clauză de confidențialitate, poți lucra pentru concurență, dar nu poți lua cu tine lista de clienți, prețurile sau alte informații confidențiale.
Pe meserii, unde apare cel mai des
Agenții de vânzări, agenții comerciali și consultanții de vânzări își iau cu ei relațiile din piață când pleacă, iar clauza de neconcurență e instrumentul prin care firma încearcă să le limiteze trecerea la concurență. Salariile sunt la agent de vânzări, agent comercial și consultant de vânzări.
Key account managerii și directorii de vânzări au în grijă clienții mari ai firmei, așa că sunt ținta principală a acestor clauze. Salariile sunt la key account manager și director de vânzări.
Dezvoltatorii software care lucrează pentru un client prin intermediul unei firme de outsourcing pot avea în contract o clauză care le interzice să treacă direct la acel client. Salariile sunt la dezvoltator software. Contabilii și mecanicii auto pot fi opriți să lucreze pentru clienții fostului angajator, în aceeași zonă. Salariile sunt la contabil și mecanic auto.
Ce faci dacă ai semnat o clauză fără bani
- Citește clauza în întregime. Verifică dacă scrie concret activitățile, suma lunară, durata, firmele concurente și zona.
- Caută suma. Dacă nu e trecută nicio indemnizație lunară, clauza nu produce efecte, după art. 21 alin. (2).
- Verifică durata. Peste 2 ani, clauza depășește limita de la art. 22.
- Verifică motivul plecării. La desființarea postului, clauza nu se aplică.
- Nu renunța în scris la indemnizație. Art. 38 spune că salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute de lege, iar o înțelegere prin care renunți la ele e nulă.
- Cere nulitatea în instanță, dacă e nevoie. Art. 268 alin. (1) lit. d) permite cererea de constatare a nulității unei clauze pe toată durata contractului.
- Cere indemnizația restantă. Dacă fostul angajator invocă clauza, dar nu plătește, poți cere suma în instanță, în termenul general de 3 ani de la art. 268 alin. (2).
- Sesizează inspectoratul teritorial de muncă, dacă o clauză îți interzice practic meseria, pentru că ITM poate cere instanței reducerea efectelor.
Despre alte reguli de la plecare, articolul despre preavizul la demisie explică cât trebuie să mai lucrezi, iar cel despre concediul de odihnă neefectuat arată când zilele rămase se plătesc în bani. Dacă firma ți-a plătit un curs, articolul despre cursul plătit de firmă explică în ce condiții dai banii înapoi.
Pe scurt
- Clauza de neconcurență te obligă doar dacă primești o indemnizație lunară pe toată perioada interdicției.
- Indemnizația e de cel puțin 50% din media veniturilor salariale brute din ultimele 6 luni.
- Durata e de maximum 2 ani de la încetarea contractului.
- Contractul trebuie să numească activitățile, suma, durata, firmele concurente și zona.
- Clauza nu se aplică la desființarea postului și în majoritatea încetărilor de drept, dar se aplică la demisie.
- Clauza nu îți poate interzice meseria, iar instanța îi poate reduce efectele.