Cea mai bună centrifugă de laborator 2026, de masă, pentru eprubete de 10-20 ml

Cea mai bună centrifugă de laborator de masă pentru un cabinet, o școală sau un laborator mic are un rotor pentru 6 eprubete de 10-20 ml, turație reglabilă până la aproximativ 4.000 rpm, adică o forță de 1.800-2.100 x g, temporizator, picioare cu ventuze și capac care se închide bine. Pentru microtuburi de 0,2-2 ml, folosite în biologie moleculară, e nevoie de o mini-centrifugă rapidă. Am comparat nouă centrifuge de laborator de masă.

Pentru un laborator mic, centrifuga Steinberg Systems are 6 locașuri de 20 ml și 3.200 rpm. Pentru forță mai mare pe eprubete de 10 ml, centrifuga 900-2 ajunge la 2.086 x g. Pentru microtuburi și PCR, mini-centrifuga de 7.000 rpm are rotor 2 în 1 și 3.013 x g.

Cele 9 centrifuge de laborator comparate, pe rând

Cele 9 centrifuge de laborator, pe scurt

Din rpm în x g și înapoi

Forța centrifugă relativă se calculează cu formula RCF = 1,118 x 10⁻⁵ x r x rpm², unde r e raza rotorului în centimetri. Din datele declarate am calculat raza rotorului fiecărei centrifuge care dă și turația, și forța, apoi am făcut un tabel de conversie pentru raza de 10 cm, cea a celor mai multe centrifuge de 6 x 20 ml comparate.

Calculul invers arată că centrifugele de 1.790 x g la 4.000 rpm au o rază a rotorului de 10 cm, iar centrifuga 900-2, cu 2.086 x g la aceeași turație, are o rază de aproape 11,7 cm. De aici vine diferența de forță: la aceeași turație, cu 17% mai multă rază dai cu 17% mai multă forță. Mini-centrifuga de 7.000 rpm are o rază de doar 5,5 cm, deci deși se învârte aproape de două ori mai repede, dă doar de 1,7 ori mai multă forță. Când un protocol cere o anumită forță în x g, folosește tabelul sau formula cu raza rotorului tău, nu doar turația.

Centrifugă de masă sau mini-centrifugă

Centrifuga de masă cu 6 locuri pentru eprubete de 10-20 ml e aparatul de bază pentru separarea serului și plasmei, a sedimentului urinar, a suspensiilor din industria alimentară și a probelor de la orele de laborator. Merge până la 4.000 rpm și în jur de 1.800-2.100 x g.

Mini-centrifuga pentru microtuburi de 0,2-2 ml e făcută pentru volume mici și pentru adunarea rapidă a picăturilor înainte de pipetare, în biologie moleculară. Are turații mari, dar rotor mic.

Pentru forțe mari, de peste 10.000 x g, sau pentru probe care cer răcire, laboratoarele folosesc centrifuge profesionale cu răcire, mult mai mari și mai grele decât cele comparate aici.

Cum folosești centrifuga în siguranță

1. Pune centrifuga pe o masă stabilă și plană, departe de marginea mesei.
2. Umple eprubetele cu aceeași cantitate și așază-le în perechi, una față în față.
3. Dacă ai un număr impar de probe, adaugă o eprubetă cu apă la aceeași greutate.
4. Închide capacul, setează turația și timpul, apoi pornește.
5. Rămâi lângă aparat primele secunde: o vibrație puternică înseamnă dezechilibru, iar aparatul se oprește imediat.
6. După oprire, așteaptă să stea complet rotorul înainte să deschizi capacul.

Curățarea și eprubetele sparte

Lichidele vărsate în rotor se curăță imediat, cu dezinfectantul folosit în laborator, după ce aparatul e scos din priză. O eprubetă spartă în timpul centrifugării lasă cioburi și aerosoli: capacul se lasă închis câteva minute înainte de deschidere, iar cioburile se scot cu o pensetă, nu cu mâna. Locașurile rotorului se verifică periodic pentru fisuri și uzură.

Centrifuga la școală și în industria alimentară

La orele de biologie și chimie, o centrifugă de masă arată elevilor cum se separă componentele unui amestec după densitate. În industria alimentară, centrifugele mici separă grăsimea din lapte la analizele de calitate și clarifică probe de sucuri și vinuri. Pentru dozarea reactivilor alături de centrifugă, un cântar de precizie și un pH-metru completează bancul de laborator, iar probele se examinează la microscop.

Echilibrarea rotorului

Centrifuga trebuie încărcată simetric: eprubetele se pun două câte două, față în față, cu volume egale. Dacă ai un număr impar de probe, adaugi o eprubetă cu apă, cu același volum, în poziția opusă. Un rotor dezechilibrat vibrează, face zgomot, uzează lagărele și, la turații mari, poate deplasa centrifuga pe masă. Multe centrifuge se opresc singure când detectează vibrații, dar nu toate, deci echilibrarea rămâne treaba operatorului. Folosește eprubete de același tip și cu aceeași greutate goală; un tub de sticlă față de unul de plastic dezechilibrează rotorul chiar la același volum.

Timpul și viteza pentru probe obișnuite

Separarea serului sau a plasmei din sânge se face de obicei la câteva sute până la circa 2.000 x g, timp de 10-15 minute, după instrucțiunile tubului de recoltare. Sedimentul urinar se separă la turații mai mici. Pentru probe alimentare, ca smântâna din lapte, timpul și viteza se iau din metoda de analiză folosită. Regula generală: urmezi protocolul laboratorului, nu turația maximă a centrifugii, fiindcă o forță prea mare poate distruge celulele și strica proba.

Ce înregistrezi

În laboratoarele care lucrează după proceduri, se notează pentru fiecare rulare forța în x g sau turația, timpul, temperatura și eventualele incidente, cum ar fi o eprubetă spartă. Centrifuga se verifică periodic cu un tahometru, ca turația afișată să fie cea reală.

Centrifuga de laborator în meserii

Un laborant medical separă serul și plasma din probele de sânge înainte de analize. Un laborant chimist separă suspensii și precipitate, un tehnician alimentar analizează laptele, sucurile și vinurile, iar un profesor de biologie arată elevilor la orele de laborator cum se separă componentele unei probe.

Ce verifici înainte să cumperi o centrifugă de laborator

• Rotorul: câte eprubete și de ce volum, sau microtuburi.
• Forța în x g, nu doar turația.
• Temporizatorul și reglajul vitezei.
• Oprirea la deschiderea capacului.
• Stabilitatea: greutate și picioare cu ventuze.
• Diametrul locașurilor, potrivit eprubetelor folosite.