Sudorul începător greșește cel mai des la curent, la lungimea arcului și la curățarea metalului. Electrodul lipit de piesă, cordonul cu pori și sudura care se rupe sub ciocan vin aproape întotdeauna din una dintre aceste trei cauze. Un electrod rutilic de 3,2 mm, de exemplu, lucrează bine între 90 și 140 de amperi, iar majoritatea problemelor apar în afara acestui interval.
A doua categorie de greșeli nu se vede pe piesă, ci pe sudor: ochii arși de arc, mâinile arse de stropi și fumul respirat în atelier închis. Pe acestea le plătești tu, nu clientul.
Am adunat mai jos greșelile de la primele luni, ce le cauzează și cum le corectezi, de la reglajul aparatului până la protecție.
Curentul prea mic sau prea mare
Cu curent prea mic, electrodul se lipește de piesă la amorsare, arcul se stinge des, iar cordonul iese bombat și îngust, așezat peste metal, nu topit în el. Sudura arată acceptabil, dar pătrunderea e slabă și îmbinarea cedează la primul efort.
Cu curent prea mare, electrodul se înroșește pe toată lungimea, stropește mult, iar pe tablă subțire faci găuri. Marginile cordonului rămân cu șanțuri, numite crestături, unde piesa e mai slabă decât înainte de sudare.
Intervalul corect stă pe cutia electrozilor. Ca orientare, pentru electrozii rutilici, cei mai folosiți la început:
| Diametru electrod | Curent orientativ | Grosimea obișnuită a piesei |
|---|---|---|
| 2,5 mm | 60 până la 100 A | tablă și profile subțiri |
| 3,2 mm | 90 până la 140 A | profile și table de grosime medie |
| 4 mm | 130 până la 180 A | piese groase, structuri |
Pornește de la mijlocul intervalului și corectează. Pe vertical și deasupra capului se lucrează de obicei cu 10 până la 15% mai puțin curent decât pe orizontal, ca baia de metal să nu curgă.
Arcul prea lung și viteza greșită
Distanța dintre vârful electrodului și piesă ar trebui să fie cam cât diametrul electrodului. Începătorii țin aproape întotdeauna electrodul prea departe, de teamă să nu se lipească. Arcul lung sfârâie neregulat, stropește, aduce aer în baia de metal și lasă pori.
Viteza de avans e a doua problemă. Prea repede, cordonul iese subțire și cu pătrundere slabă. Prea încet, se adună prea mult metal, piesa se încălzește excesiv și se deformează. Un cordon bun are lățimea de aproximativ două ori diametrul electrodului și solzi regulați.
Unghiul contează și el. Electrodul se înclină de obicei cu 10 până la 20 de grade în direcția de avans, trăgând baia după el. Ținut drept sau împingând baia, zgura ajunge înaintea arcului și rămâne prinsă în cordon.
Metalul necurățat înainte de sudare
Rugina, vopseaua, grundul, uleiul și zincul nu dispar în arc. Ele lasă pori, incluziuni și fum toxic. Zona de sudare și zona clemei de masă se curăță cu peria de sârmă sau cu discul de șlefuit până la metal lucios, câțiva centimetri de fiecare parte.
Clema de masă prinsă pe vopsea sau pe rugină e o greșeală separată, foarte des întâlnită. Contactul prost face arcul instabil și te face să cauți problema în aparat, în electrozi sau în mâna ta, când ea e la clemă. Prinde masa pe metal curat, cât mai aproape de locul sudurii.
La piesele groase, marginile se teșesc înainte de sudare, ca metalul să pătrundă pe toată grosimea. O îmbinare cap la cap pe tablă de 8 milimetri, fără teșire, se lipește doar la suprafață.
Electrozii umezi și păstrarea lor
Electrozii trag umezeala din aer, iar umezeala din învelișul lor dă pori și, la oțelurile sensibile, fisuri. Rutilicii sunt mai toleranți, dar și ei lucrează prost dacă au stat luni întregi într-un garaj umed.
Electrozii bazici, folosiți la structuri și la piese care preiau sarcini, trebuie uscați înainte de folosire, după indicațiile de pe cutie, de obicei în jur de 300 până la 350 de grade, una sau două ore, apoi păstrați cald. O cutie deschisă și lăsată pe jos în atelier strică electrozii buni.
Rândurile multiple fără curățarea zgurii
La piesele groase se sudează în mai multe treceri. Dacă nu scoți zgura de pe primul rând cu ciocanul și peria, ea rămâne prinsă sub al doilea și face o incluziune, un punct slab în interiorul cordonului. Pe dinafară sudura arată bine, iar defectul apare abia la o încercare sau la o rupere.
Protecția: greșelile pe care le plătește sudorul
Masca pusă după amorsare. Arcul electric emite radiații ultraviolete puternice. Câteva secunde de privit arcul fără protecție pot provoca o arsură a corneei, numită de sudori ochi de sudor și, medical, fotokeratită. Durerea apare la câteva ore după expunere, de obicei noaptea, cu senzație de nisip în ochi. O mască automată, care se întunecă singură la amorsare, rezolvă problema pentru că nu mai trebuie coborâtă cu mâna. Am comparat modelele în articolul despre cea mai bună mască de sudură.
Colegii și trecătorii. Radiația nu arde doar ochii sudorului. Ajutorul care ține piesa fără ochelari de protecție pățește la fel. În atelier se folosesc paravane sau perdele de sudură.
Hainele sintetice. Stropii de metal topit topesc fibrele sintetice și le lipesc de piele. Pentru sudură se poartă haine din bumbac gros sau din materiale ignifuge, fără buzunare deschise și fără manșete răsfrânte, unde se opresc stropii. Mâinile se apără cu mănuși de sudură din piele.
Fumul în spațiu închis. Fumul de sudură conține particule de metal. La tabla zincată e mai periculos: zincul evaporat poate da febra fumului de metal, cu frisoane și febră câteva ore după lucru. Lucrezi cu ușa deschisă, cu aspirație sau cu mască respiratorie, iar zincul îl îndepărtezi de pe zona de sudare înainte.
Scânteile și materialele inflamabile. Stropii sar câțiva metri. Rumegușul, cârpele cu ulei, recipientele cu diluant și cutiile de carton se țin departe, iar un stingător stă la îndemână. Multe incendii în garaje încep la o oră după terminarea lucrului, dintr-o scânteie care a mocnit.
Aparatul ales greșit
O greșeală frecventă vine înainte de prima sudură: aparatul. Un invertor ieftin cu curent maxim mic nu poate topi electrodul de 3,2 mm la amperajul de care are nevoie, iar ciclul de lucru scurt îl oprește după câteva minute. Începătorul trage concluzia că el greșește, când de fapt aparatul nu face față.
Pentru electrozi, un invertor care dă cel puțin 160 de amperi acoperă electrozii de 2,5 și 3,2 mm. Pentru tablă subțire, caroserii și lucru curat fără zgură, sudura cu sârmă e mai ușor de învățat. Variantele sunt comparate în articolele despre cel mai bun aparat de sudură și cel mai bun aparat de sudură MIG. Dacă vrei să pornești pe cont propriu, socoteala completă e în articolul despre cât costă un atelier de sudură.
Cât durează până nu mai greșești
Un cordon decent orizontal se învață în câteva zile de exercițiu. Sudura pe vertical și deasupra capului, la calitatea cerută de un atelier de construcții metalice, cere luni de lucru. Cursul de calificare are 720 de ore, iar sudorii care lucrează pe țevi sub presiune trec în plus prin autorizarea ISCIR.
Exercițiul cel mai util e și cel mai simplu: rânduri de cordoane pe o tablă de probă, apoi rupte cu ciocanul ca să vezi cât a pătruns metalul. O tablă de probă ruptă spune mai mult decât o sudură care doar arată bine.
Cât câștigă un sudor după ce învață
Un sudor câștigă în estimările noastre pentru 2026 un salariu mediu de 5.408 lei net, cu 3.962 de lei la început și până la 8.752 de lei la cei cu experiență și certificări. În București, media e de 6.884 de lei. Diferența dintre capetele intervalului vine tocmai din ce nu greșește un sudor experimentat: suduri pe toate pozițiile, pe materiale diferite, care trec controlul.
Detaliile pe orașe sunt pe pagina despre salariul unui sudor, iar drumul complet până la meserie, pe pagina sudor. Am scris separat și despre cât câștigă un sudor în România și în străinătate.
